Dansul găinii la nuntă – între tradiție și prost-gust

Să fie foarte clar – nunta este un eveniment de înaltă clasă. Cel puțin din punctul nostru de vedere. Sau cel puțin așa ar trebui să fie, desigur dacă toată lumea angrenată în organizarea acestui fenomen ar și înțelege importanța creșterii nivelului calitativ al factorilor ce compun o nuntă.

Bineînțeles că nunțile sunt evenimente la care participă un număr mare de invitați. Dacă mirii nu își doresc o nuntă restrânsă, la care să participe doar rudele apropiate și prietenii apropiați ca vârstă, evident că respectivul eveniment va fi unul la care participă un conglomerat de persoane, foarte diverse din punct de vedere social, cultural sau al vârstei. Motiv pentru care, în mod evident, mirii se vor gândi foarte serios la un lucru esențial pentru reușita propriei lor nunți – și anume intenția de a mulțumi pe toată lumea, mai mult sau mai puțin.

Însă a vrea să mulțumești pe toată lumea prezentă la o nuntă de mari dimensiuni, să zicem de peste 200 persoane, nu este un lucru tocmai facil. De ce? Deoarece aș cum am precizat, atâta vreme cât organizezi un eveniment la care participă și persoane de 20 de ani dar și persoane de 75 sau 80 ani, să nu te gândești că va fi ușor să armonizezi preferințele ambelor categorii de vârstă.

Motiv pentru care, tu ca mire, trebuie să iei cele mai potrivite și inspirate decizii cu privire la organizarea nunții, astfel încât să fie mulțumiți și invitații tineri și cei în vârstă. Ce te faci când preferințele lor se bat cap în cap? Sau ce te faci când din sânul familiei tale, cei mai în vârstă te instigă să abordezi la nuntă tot felul de tradiții învechite, chiar dacă sunt stupide, pe când alții, mai tineri te încurajează să ai o nuntă fresh, cu ”apucături” moderne și actuale? Evident, vei fi într-o dilemă. Inima îți va spune să faci o nuntă pe gustul tinerilor, pe când vocea bunicii va răsuna în mintea ta tot mai des: ”Să nu renunți, maică, la tradiții”

De pildă, ce te faci când o parte dintre membrii familiei tale îți spun să abordezi tradiții precum dansul găinii ?

Ce este dansul găinii la o nuntă?

Dansul găinii reprezintă acea tradiție pe care o regăsim nu doar în unele zone din Suceava, deci nu doar la nunți din Suceava, ci și zone din restul țării, ce-i drept nu în foarte multe, când, spre finalul nunții, cel mai adesea în jurul orelor 5-6 dimineața, unul sau doi ospătari, ori chiar bucătarul șef pregătesc o găină jumulită de pene, pe care o ornamentează în fel și fel de moduri, astfel încât să pară cât mai haioasă (din punctul nostru de vedere a se citi penibilă), pe care o scot în salonul de evenimente pentru a o prezenta nașilor și mirilor.

După ce ies cu găina în sală, aceștia se dedau la un dans tradițional specific, susțin ei, al găinii. Găină care, da, trebuie ”dansată” în fața audienței, ținta fiind, cu precădere, nașii. Deci când nu mai sunt la nuntă decât nașii, (care și ei sunt obosiți și stau mai mult din obligație morală față de miri, deși niciodată nu recunosc), câțiva miri, câteva rude, și poate vreo 2-3 prieteni care au consumat vreo două trei (zeci) de pahare în plus și nu se mai dau duși, atunci se scoate găina cu o țigară în cioc, la dans.

Care este scopul acestei tradiții – jocul găinii?

Scopul acestui dans este, se spune, aducerea de prosperitate mirilor și nașilor, dar are rolul totodată de confirmare indirectă a faptului că bucatele servite la nuntă au fost pregătite cu grijă, și la mare artă.

Acest dans al găinii este unul care ține de tradiția zonei, însă în prezent este tot mai rar integrat în programul nunții. Cel mai adesea, faptul că este ignorat se datorează faptului că și mirii conștientizează doza sporită de penibil al unui astfel de demers.

O nuntă este totuși un eveniment de înaltă clasă și trebuie tratat ca atare, chiar dacă vocea bunicii îndeamnă la respectul față de ”tradiții”, respect care nu sugerăm că nu ar trebui să existe, însă trebuie să existe în măsura în care nu dă naștere la momente învechite și ridicole.

În fond, credem că ar fi cazul ca la o nuntă să nu mai dicteze bunica, străbunica, sau mătușa, ci gândurile și dorințele mirilor.